Tânăra cu har poetic, care vorbeşte cu cerul

Recent în incinta biblio­tecii raionale Drochia, in cadrul cenaclului literar „Steaua ai de vineri” a avut loc ediţia de ia debut a versurilor liceenei clasei a XII ”C” Liceul Teoretic „B.RHasdeu”, Constanţa Cucereavu. in contextul expu­nerii de poezii şi conversaţii critice, au impărtăşit părerile şi obiecţiiie oameni ai cărţii, membri ai cenaclului şi indrăgostiţi de poezie şi creaţie, printre care: Vitalie Zaoaiex­schi, președitele Cenaclului, Silvia Reşetnic, profesoară de limba şi literatura romănă, liceul teoretic „B.P.Hasdeu”, Lucia Roşca, metodist limba şi literatura romănă DGITS Drochia, Anatol Rusnac, poet drochian, Vasile Griţco, profe­sor limba şi literatura romănă Gimnaziul-internat de tip sa­natorial Drochia.

Constanţa işi zice „poet din patru puncte cardinale” (care a fost genericul intrunirii de cenaclu), ceea ce semnifi­că poeta Marelui TOT, al vie­ţii. Nu o va face de ocazie, ci plenar, semnând fiecare vers cu pasiunea trăirii, al simţirii majore. Poeta este atrasă şi pasionată de lumea fascinan­tă a cuvintelor puse in rime, care transmit emoţii aparte. Deşi pare timidă la prima ve­dere şi reţinută cănd vine vor­ba despre modul in care scrie, uşor – uşor se deschide şi destăinuie din stările pe care le are cănd scrie. „Scrisul este o pasiune. Nu sunt obsedată de poezie, scriu atunci cănd îmi vine. Pentru mine scrisul nu e o delectare, el mă ajută să-mi trăiesc plenar libertatea găndirii, a fanteziei, a stării lăuntrice. Inchid ochii şi in­cerc să-mi,conturez senzaţii, aspiraţii, idei şi scriu tot ce­mi vine, tot ce simt, tot ce-mi şopteşte inima şi cugetul. Dar pentru mine contează mai in­tăi propria menire, astfel incăt scriu ca să mă inţeleg, in pri­mul rănd, pe mine”, ne mărtu­riseşte Constanţa.

Grigore Vieru spunea că „Poezia trebuie să fie multă, dacă e multă e şi frumoasă”. Dispunănd de un număr de aproximativ 820 creaţii lirice, poeta are conexiuni concep­tuale cu balnearul toponim prin felul ei de a fi, unul ino­cent şi sincer de bucurie la fiecare clipă, care nu se trece, ci rămăne a se conserva Intr-o cronică a versului.

Probabil avalanşa de dra­goste, de dăruire, vine din anturajul familial, un cuib de oameni cu valoarea supremă a altruismului natural, nativ. Farnilia ei este un rnodel de dinastie de pedagogi de viţă nobilă. şi după legea străbu­nă „din pom bun roadă bună

Galina PRODAN, biblioteca Drochia