Sava Răileanu și cărțile sale

Joi, 12 septembrie 2019, în incinta BPR „Iulian Filip” Drochia, a avut loc întâlnirea elevilor de la Colegiul de Studii Integrate „C. Stere” cu poetul Sava Răileanu.

Deși anii îl îndeamnă și îl apropie de vârsta cărunteții și a înțelepciunii, Sava Răileanu rămâne, în suflet și în conștiință, copil inocent al satului Ochiul Alb, care își duce veacul între legendă și realitate.
Dumnealui s-a aflat mereu într-un mediu spiritual prielnic, a îndrăgit, a valorificat, a promovat splendoarea, noblețea și sfințenia datinilor străbune. În asemenea condiții s-a format personalitatea lui.
Sava Răileanu e o fire poetică. Dar poetul din el a fost eclipsat de grijile și ocupațiile cotidiene. Poezia pentru el a fost și mai este doar o pasiune, o îndeletnicire opțională, nu una angajată. Însă ea tot mai des îl vizitează în clipele de meditație, îi alină sufletul și-i dă imbold creator.
…Îmi place versul și a lui
dulceață
Și patima aceasta mi-e
pe viață…
Pe poetul drochian Sava Răileanu l-am găsit întotdeauna cu brațele pe „coarnele plugului”, cum s-ar spune, dar mai având numaidecât subțioară și un ziar proaspăt, o revistă, o carte interesantă. După ce a slujit cu inima și cu sufletul mai bine de 30 de ani cultura de la vestita sa baștină Ochiul Alb, Sava Răileanu și acum este cu țăranii săi, îi ajută cu o vorbă bună, cu un sfat, cum să-și rezolve problemele financiare pe care le au, dânsul activând în sfera de Finanțare Rurală din localitate. Mândru nespus că s-a născut în satul marelui bărbat al neamului Nicolae Testemițanu, el nu poate fără activitate zilnică, fiind asemenea argintului cel viu.
Și-a crescut și și-a pus la cale copiii, a botezat și a cununat o droaie de fini, pe care îi iubește și care-l au ca de părinte.
Acum e cu grija și dorul la nepoți, pe care îi așteaptă cu dragoste și nerăbdare împreună cu consoarta sa Maria la casa lor din Ochiul Alb.
Om de o rară omenie, care te va îndruma mereu cu sfatul și cu fapta, Sava Răileanu a fost toată viața și un poet al baștinei. Poeziile lui sunt simple și pământești: despre satul natal, despre oamenii apropiați și dragi, despre colegi, despre fini, despre glie…
Deși pe alocuri încă stângace și firave, ele dezvăluie inima în flăcări a unui poet de la coarnele plugului, care, asemenea ciocârliei de sub bolțile albastre, își cântă destinul, pământenii și baștina lui scumpă care seamănă cu o floare de dor.
Mulți ani frumoși înainte și multe versuri inspirate, poete Sava Răileanu!

Galina MÂȚU

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *