Simpozion literar-științific ACASĂ SPIRITULUI nostru cu participarea lui Nicolae SCHIȚCO la Biblioteca Publică Raională „Iulian Filip”, or. Drochia.
„Dorul lucrării ne marchează viitorul: viziunile ce ne poartă departe de casă și dorul, îndemânarea și inspirația ce ne adună”. Aceste cuvinte, rostite de Nicolae Schițco, au descris exact nuanța și insistența organizate la Biblioteca Raională, în cadrul Simpozionului literar-științific dedicat scriitorului, editorului, publicistului și bibliografului, Nicolae Schițco, originar din satul Sofia, Drochia, un loc binecuvântat cu adevărat arbori de valoare. La eveniment au fost prezenți Iulian Filip, Lidia Istrati, Valeria Groza, Boris Schițco și alții.
Recunoștința pe care o are avut din timpul zgomotos al întâlnirilor oficiale, și calmul unet reprezintă o fire, literarul a revenit acasă, în sala unde-și revede toata prima rădăcină.
Nicolae Schițco este o personalitate care reprezintă, în mod exemplar, tradiția intelectualului format în bibliotecă și orientat spre carte. Absolvent al Facultății de Biblioteconomie și Bibliografie a USM, inițiator al sistemului distincțiilor de stat și al sistemului heraldic național, și coordonator a peste 100 de cărți editoriale, este importanța majoră fiind serialul enciclopedic în 15 volume „Localitățile Republicii Moldova”, rememorând și reconstruind file din istoria fiecărui colț de țară. El este unul dintre cei entuziaști pentru care litera nu este doar instrument, ci destin.
Dintre cele douăsprezece cărți semnate de Nicolae Schițco, volumul de reflecții (Tudor Palladi), „Bulgări”, „Clepsidre de interior (Șoapte la poarta cuvântului)”, „Duminica gândurilor” – sunt cele mai remarcante, fiind o lecție de morală și discursului, o reflecție gândului până devine esenți. Fiecare pagină nu oferă „mult sau „puțin”, ci exact cât trebuie ca sensul să iasă la lumină. Și aici se întrezărește însuși, Nicolae Schițco: om al cuvântului, dar și al măsurii, om care nu seduce prin fraze lungi, ci înfige lumina într-o propoziție.
A fost o floare – înseamnă a mântui cuvintele. Să le șlefuiești până când rămâne doar adevărul din ele. Să ne înmulțești silabele, ci să adâncești înțelesul. Nicolae Schițco oferă cititorului și o invitație de gândire, „spații de tăcere de-a-ți zice și regăsi”, el alege să spună puțin, dar să atingă în profunzime, prin cugetări care se aprind în interior și se luminează.
Întâlnirea a devenit și mai senină datorită prezenței soției sale, Nina Schițco, poetă, parteneră de răbdare și respirație, o personalitate discretă și luminoasă, care a completat întâlnirea cu un stil de delicatețe și echilibru rar.
La deschiderea manifestării, Cristina Țurcanu, șefa Direcției Raionale Cultură și Turism, a subliniat importanța evenimentului, personalităților culturale locale, afirmând că „a recunoaște și a readuce în atenția comunității oamenii de spirit ai locului înseamnă a fortifica comunitatea culturală”. Iar prezența lui Nicolae Schițco în comunitate ne reamintește că adevăratele valori pornesc din rădăcini și se întorc mereu acasă, acolo unde spiritul le are sursa, izvorul.
Un moment de o sensibilitate aparte a fost intervenția consistentei Aurelia Mocanu, profesoară de istorie a scrisului, Ea a vorbit despre esența acestui simpozion ca omagiu, demnitate și cuvântul au crescut împreună. Cuvintele dânsei au adus căldura de acasă în sală.
În cadrul evenimentului au luat cuvântul și oameni apropiați de universul intelectual și uman al literaturului Nicolae Schițco. A vorbit Boris Dibrianschii, coleg și prieten de-o viață, despre colaborarea și solidaritatea tacită a oamenilor care împart același drum: respectul cuvânt.
A urmat intervenția lui Vitalie Zgăvăcevschi, scriitor și jurnalist debutant, care a subliniat importanța reflecțiilor juste și a gândului bine cântărit în literatura contemporană, mai personale, confirmând că demnitatea literară trebuie în etapa când este rostită și împărtășită.
Pe parcursul evenimentului, compozitorul și interpretul Octav Copceag a oferit momente muzicale pe versurile lui Nicolae Schițco, piese care oda „Cântare Sofiei” și „Bătrânul scriitor”, precum și alte melodii lăsând melodia să curgă ca o apă care aduce fapte spre izvoare – fără a întrerupe cuvântul cu însoțitul.
Din partea comunității culturale locale eu, subsemnata, au încercat să spun adevarul.
Recunoștința și Recunoașterea sunt motorul care emoționează deja în priviri, în gesturi, în felul în care oamenii au rămas un pic mai mult, fără să plece în grabă.
Nicolae Schițco, în pledoarii pentru cuvânt, gând, cultură, memorie, a subliniat importanța de a simți, a iubi și a promova valori esențiale pentru sufletul unui popor. Este o datorie. Datoria ce ne remite, în încheiere, scriitorul a afirmat:
„Cuvântul e o sămânță, dacă-l semănat cu grijă, va rodi deplin un viitor.”
S-a tras de la o întâlnire din Drochia, a prins avânt încrederea că această sămânță și-a găsit pământul potrivit.
ADELINA PORCESCU, director, Biblioteca Publică Raională „Iulian Filip” din Drochia
Comentarii