Oare ce-am face fără voi, poeții?
Cei care scuturați umbra tristeții
Prin slovele-nvelite în naframă,
Care miroase-a baștină și mamă
Cu slovele, ce poartă-n brațe dorul
Sfânta Credință, Neamul, Tricolorul
Cu slovele ce-aleargă prin câmpie
Ca visul dulce de copilărie?
Oare ce-am face fără voi, poeții?
Cu slovele, care topesc nămeții
Ce fac din beznă soarele s-apară
Iar din blestem – dușmanul ca să moară…
Voi, sunteți cei, care le știți pe toate
Pe acest pământ, de viață și de moarte
Fără de voi, au cine-am fi noi oare?
Am fi o țară cu spini la hotare
Am fi o baștină fără de prispa casei
O brazdă fără spice-n timpul coasei
Sunteți mirosul Florilor Albastre
Sunteți balsamul sufletelor noastre
Purtați pecetea miilor de vieți
Oare ce-am face noi, fără poeți?
Autor: Ala Bugai
18 octombrie 2020
Comentarii