„Cât de nobilă ți-a fost credința Pentru verbul nostru făr-de moarte Dar și pentru teiul din Ocnița Și iubirea ta pentru Stamati….”( Anatol Rusnac )
A lăsat urme frumoase, multe urme: răstigniri, cupole de biserici, cărți cu poezii, un cenaclu literar pe care l-a ctitorit aici, în bibliotecă, niște prieteni care să-l regrete, o familie frumoasă în memoria căreia va fi veșnic viu.
Comentarii