Prinsă între viață și cuvânt
Rămân a lui captivă pe vecie.
Mi-e sufletul balanță, nour, vânt,
O tângă, un suspans, chilie…
L. Ungureanu
25 aprilie 2023. Gimnaziul „Victor Coțofană”, satul Chetrosu, raionul Drochia. O zi agitată, deosebită, care împarte prin toate colțurile instituției emoții și așteptări pozitive. Aici urmează a fi găzduit un eveniment marcat de o personalitate aproape sufletului satului – Lidia Ungureanu, poet, scriitoare, publicist, grafician, redactor la revista „Florile dalbe”.
Născută la Chetrosu, ea vine la baștină pentru a-și lansa „Iubirea ce zâmbește” – o carte mai mult autobiografică despre oamenii din satul Chetrosu, despre neamuri și neneamuri, toți înscriși în amintirile din copilărie ale autoarei; despre Cubolta – râul salvator al satului, care i-a spâlat durerile și bucuriile, i-a hrănit cu pește proaspăt pe locuitorii săi, le-a acoperit cocioabele cu stuf și le-a fost martorul la o mulțime de întâmplări pe alocuri hazlii, alteori pline de îngrijorare și durere. O carte despre o copilărie zbuciumată, vitregă de mila mamei, dar încălzită de sufletele pure și atât de sfinte ale neamurilor și a altor personaje ne rude, cu chip de sfânt al veșniciei de la sat – țăranii chetroșeni, șureni, baronceneni.
Am fost părtașii unui popas de suflet alături de scriitoarea Lidia Ungureanu, fiul D-ei, pictorul Vlad Tudose – Ungureanu și cunoscutul interpret de muzică populară Arsenie Botnaru, care este și un prieten al copilăriei protagonistei evenimentului despre care vorbim, invitat de onoare al activității ce a urmat în desfășurare. Nici Dumnealui nu s-a prezentat cu mâina goală, aducând cu sine un mănunchi de cântece populare, unele din ele semnate sau redactate de consăteanca sa, dar și lucrarea autobiografică „Pașii vieții mele”, însoțită de recentul DVD „În amintirea celor dragi”, dedicat celor mai mari voci ale folclorului român trecuți în lumea celor drepți.
Și, desigur, oaspeți și invitați dragi sufletului Măriei sale Lidia Ungureanu, scriitoarea chetroșancă, care aflându-se departe de satul natal, continuie să-l iubească și-i dedică necunten poezii, de data aceasta și o lucrare în proză.
E frumos Chetrosu mai ales prin oamenii săi, ori, după cum s-a menționat în mai multe rânduri la eveniment, „omul sfințește locul”. Anume el, omul, îl face să strălucească în negura timpului, oferindu-i veșnicie, faimă, mândrie, …
Astăzi a fost doar despre doi din ei, ambii la fel de dragi și prețioși nu doar pentru Chetrosu. Ne-au adus în pragul „acasei spiritului nostru” și ne-au amintit cine suntem, de unde venim, ca mai apoi să ne întrebe și unde plecăm.
E frumos și e necesar să ne frământăm mai des de toate ce au loc în zbuciumul fumuriu al vremii ce se scurge furișat și neobservat de noi, muritorii de rând, străduindu-ne cu îndârjire a ne opune timpului, lăsând unele urme pe vatra neuitării – urme frumoase, vrednice de pomenire. Așa sunt urmele scriitoarei Lidia Ungureanu, ale artistului Arsenie Botnaru, așa se cade a fi urmele noastre, poate nu atât de proieminente, dar, oricum, necesare.
Vă mulțumim, dragi oaspeți pentru vorbă bună, sfat bland, implicare în viețile noastre cotidiene, uneori neglijate de cei responsabili de noi.
Dumnezeu să vă lumineze calea și sufletul, să vă dea putere de creație și inspirație.
Realități culturale Nr. 6 (144) iunie 2023
Comentarii