La 29 august la BPR „Iulian Filip„ în cadrul Programului Național „LecuraCentral”, ediția a VI-a, și în contextul sărbătorilor naționale de la finele lui august – Ziua Independenței și Ziua Limbii Române s-a desfășurat un eveniment deosebit: prezentare de carte „Călărașii și Renașterea Națională”- o carte de publicistică, o oglindă vie a evenimentelor acelor ani, un îndemn la cunoaștere pentru cei dornici de-a ști mai multe despre începuturile Renașterii Naționale și promotorii schimbărilor democratice cu participarea autoarei Eugenia Bulat. „Am căutat să disec esențele unui timp febril – 1989-1991,- pornind de la propria- mi înțelegere, studiind izvoare și răscolind amintirile camarazilor de luptă, pe care i-am cunoscut pe viu”- menționa scriitoarea.
Cartea abordează aspectele legate de Renașterea Națională din Basarabia, Călărașii fiind în centrul evenimentelor istorice din acea perioadă, având oameni demni, care s-au dedicat plenar acestei lupte deschise pentru deșteptarea și afirmarea noastră ca neam, pentru reabilitatea și revenirea valorilor spirituale ale înaintașilor neamului.
La această activitate au fost prezenți parlamentarii semnatari ai Declarației de Independență: Ștefan Maimescu, Valerian Gherman și Alexandru Arsene, jurnaliștii Maria Bulat- Saharneanu, Valeriu Saharneanu,interpretul de muzică folk Victor Buruiană. Dumnelor și-au împărtășit amintirile și emoțiile din acea perioadă, când tot poporul trăia sentimente profunde pentru schimbarea destinului Țării, pentru a-și apăra idealurile, dreptatea și libertatea, credința, demnitatea.
Evenimentul a fost moderat de Iulian Filip, scriitor și Cristina Țurcanu, șef DCTTS Drochia.
Reflecții pe marginea lucrării publicistice „CĂLĂRAȘII și Renașterea Națională”. Mărturii, evocări, imagini. – EUGENIA BULAT
Voi începe micul meu discurs cu spusele unui militant călărășean domnul Nicolae Pîrțac: „Prea multă energie, prea multă voință, prea multă dăruire a fost din partea unor oameni, pentru ca sacrificiul și curajul lor să rămână necunoscute”.
Fiind antrenată plenar în Cauza Națională – Mișcartea de Eliberare Națională, fiind parte componentă a grupului celor 7 neformali, nu a putut Eugenia Bulat să lase în necunoscut evenimentele prin care au trecut dumneaei și frații săi de ideal, în plus că mai posedă și harul scrisului.
Toate evenimentele le-a trăit cu mare intensitate, le-a retrăit, le-a trecut prin inima ei prin plâns, prin lacrimi de tristețe și bucurie. Lucrarea „Călărașii” reflectă o perioadă scurtă din zbuciumata istorie a țării noastre 1989-1991, și îndeosebi, lupta pentru Eliberarea Națională a raioanelor de centru: Călărași, Nisporeni, Strășeni și Ungheni. Unul din protagoniști, Ștefan Maimescu, citează cu mândrie: „Inima Mișcării de Eliberare Națională a fost la noi, la Călărași!”
O aliniez pe Eugenia Bulat în rândul femeilor militante din toate timpurile, ca: Elena Alistar, regretatele Leonida Lari și Lidia Istrati.
Eugenia Bulat este femeia-simbol, care a manifestat un mare curaj și sacrificiu. Fiind în postul de primar în acea perioadă, a însoțit grupul de voluntari în Marșul de la Sud, a stat alături de grupul de voluntari din satul său natal Sadova în timpul „puciului” de la Moscova pentru apărarea instituțiilor statului. A organizat, a participat, a desfășurat ședințele cenaclului „Datina”, orașul Călărași, a participat la ședințele cenaclului „Alexei Mateevici”, la toate întrunirile de la Teatrul Verde și estrada „Lumina”. A participat la toate Adunările Naționale, a luat cuvântul la Adunarea Națională, a organizat sătenii săi la întâlnirea cu frații de peste Prut la Podul de Flori, a stat în fața Parlamentului pentru a saluta parlamentarii semnatari ai Declarației de Independență. Câtă energie a palpitat în această femeie!!!
Poate nu o singură dată i-au rămas copilașii nemângâiați, poate nu s-au bucurat îndeajuns de atenția dumneaei soțul, părinții, socrii. Poate chiar dumneaei a fost lipsită de plăcerile vieții, fiind mereu în mișcare, acțiune, foarte obosită. Am văzut- o imaginar foarte tristă și îndurerată, când a apelat la secretarul Consiliului să organizeze o altă grupă de voluntari, care i-a răspuns: „ Cine a avut de dus, s-a dus…”. Dumneaei a înțeles trădarea, s-a simțit încercuită.
Am citit cartea cu mult interes, fără pauze mari, pe alocuri chiar mă întorceam și recitaem unele fragmente. Lectura este atractivă, molipsitoare. Marele interes a fost și motivul că evenimentele descrise, personajele îmi sunt atât de cunoscute, deoarece prin ele am trecut și eu și majoritatea tinerilor intelectuali de atunci, entuziaști înflăcărați. Pe alocuri îmi era rușine, căci noi, drochienii, nu am fost așa de curajoși și luptători ca cei din Călărași. Și mi-i rușine și pentru faptul, că la cei peste 30 ani de Independență batem pasul pe loc, fiindcă se perindă Guvernele, Parlamentele rând pe rând, iar țărișoara noastră nu progresează așa cum și-au dorit tinerii înflăcărați ai Renașterii Naționale. Și-mi pun întrebarea: „De ce oare?”. O întrebare nerostită ar fi și cea formulată de Paul Goma pe coperta cărții cu același titlu „Unde oare am greșit?”. De ce lumea fuge din țară, tineri cu studii, specialiști profesioniști cu profesii obținute prin mare efort academic? De peste 30 ani mărul discordiei rămâne limba română, discuții sterile, decizii repetate ale Curții Constituționale. La 1 septembrie 1989, chiar a doua zi de la Marea Adunare Națională, în orarul lecțiilor figurau disciplinile școlare: limba și literatura română și istoria românilor datorită verticalității lui Nicolae Matcaș, viitor ministru.
Foarte mult impresionează curajul, voința, ingeniozitatea, dragostea de neam a tinerilor sipotineni, în frunte cu Ștefan Maimescu, de care ne dăm bine seama în interviul dumnealui acordat doamnei Eugenia Bulat: arborarea tricolorului în cele mai înalte puncte ale satului, valul de doborâre a monumentelor lui Lenin. Unul dintre monumente a fost depozitat chiar lângă un WC, lansând sugestia despre „importanța” acestui personaj istoric.
„Gustul libertății” a început să se simtă la Ștefan Maimescu, dar și șa ceilalți intervievați odată cu „ Perestroika” gorbaciovistă așa precum menționează autoarea întrebându-i pe toți intervievații: „Unde v-a prins „Perestroika?”. Fiind jurnalist de profesie, Ștefan Maimescu își făcea reportajele sale de acum înainte altfel, ele aveau un conținut critic, nou, mai real, fără patosul de odineoară care domina massmedia. Reportajele debutau cu sintagma „ În lumina Hotărârii Nr… al CC al PCUS” sau conchinea cu aceiași sintagmă. Am admirat gândurile, ideile, acțiunile expuse de intervievații președintele Frontului Popular Călărași Nicolae Pîrțac, Valentina Cușnir, arhitectul Valerian Grosu, inginerul Valeriu Bulat, pictorul Alexandru Trifan, primarul Gheorghe Pruteanu dar și de către oamenii simpli, de exemplu Mihai Oanța, lemnar, care mai săraci la vorbă, au menționat: „ Noi ne-am făcut datoria”.
Elogiez acești tineri entuziaști curajoși pentru tenacitate, demnitate, care aveau familii, copii mici, un serviciu, dar își jerfeau energia, forțele, timpul absolut dezinteresat pentru trezirea națională. Ștefan Maimescu spune: „ Au fost cei mai frumoși ani ai vieții noastre și a fost sacrificiul tinereții pentru Mișcarea de Eliberare Națională”. Dar nu regretă. Regretă însă, ca, fiind deputat în primul Parlament, înaintând inițiativa despre Legea Lustrației, care nu a fost adoptată nici până în prezent. Și mai regretă încă profanarea cu bună știință a Codului Funciar (tabloul pe care îl vedem astăzi: cei săraci au rămas și mai săraci, iar cei bogați s-au îmbogățit și mai tare). Datorită elanului, curajului tineretului a fost realizat un vis „ne-am rupt de la Imperiu”. „ Noi am îmbrățișat Mișcarea de Eliberare Națională în chip Dumnezeesc, precum se spune în Biblie: „Dreptatea și adevărul nu ți le aduce nimeni pe tavă”.
Mă bucur nespus de mult, că în această lucrare și-a găsit locul și apelul regretatului Vasile Vîșcu, victimă a regimului sovietic, om politic și de stat, disident, consăteanul meu. În 1984 dumnealui a scris un Manifest politic pentru care a și fost trimis la pedepsă în inchisoare în Siberia. Acest Manifest a servit drept imbold în Trezirea Națională. Apelul începe:
„ Moldoveni și moldovence!
Patrioți ai neamului nostru, băștinași ai acestui pământ!
Trebuie să cerem drepturile noastre la limba de stat, dezvoltarea și avansarea cadrelor naționale”
Apelul sfârșește:„ Chemarea noastră este:
Unire, moldoveni! Dreptatea și adevărul sînt de partea noastră”.
În final, concluzionez, că lucrarea este de o valoare inestimabilă, o călăuză și un exemplu pentru tot neamul nostru, pentru cadrele didactice, bibliotecari, muzeografi în educarea spiritului patriotic și a dragostei de Neam.
Vă mulțumesc, stimată doamna Eugenia Bulat, pentru munca scrupuloasă, migăloasă timp de patru ani. Mulțumesc militanților pentru lupta dusă în ceea ce privește Mișcarea de Eliberare Națională. Mulțumesc deputaților primului Parlament pentru curajul, responsabilitatea și demnitatea, la semnarea Declarației de Independență.
Mult succes, stimată doamna Eugenia Bulat, în descrirea perioadei ulterioare din istoria țării noastre și în ceea ce proiectați să scrieți.
Emilia Surlaru, 29 august 2023
Lansare de carte „CĂLĂRAȘII și renașterea națională” Mărturii, evocări, imagini”.
Comentarii