În Literatura și Arta din 2 iulie 2026 an încercat să înțeleg spre ce formulă de de lecția pro lectură se mișcă Festtivalul FILIPIADA ajuns la a VI-a ediție. Și am mai încercat să definesc statutul protagonistului încă viu pentru asemenea proiect. Încerc să nu încurc organizatorilor în dialog cu cărțile mele. Deși (evident) sunt curios cum mi-s puse la lucru…
Lecția deschisă a cui?
Acum înțeleg emoțiile învățătorului la o lecție deschisă, dar în școală în ce măsură pricepeam rolurile? Că erau cei importanți din spatele elevilor (alți pedagogi din școală ori șefi din centrul raional) și învățătorul din față, iar între rolul din față și rolul celor din spate noi, elevii, aidoma unei claviaturi în/sub mâinile învățătorului întâmplam evenimentul. Că astfel percepeam o lecție deschisă – eveniment.
Când învățam la școala de la popa, aveam trei mame, care-mi susțineau cărturărirea: mama Ana (mama-mamă!), mama Nica (sora mai mare a tatei) și mama Jenea (sora mamei). Nu țin minte ce mâncam dimineața acasă, dar la recreația mare trăgeam o fugă până la mama Nica, unde mă aștepta o hrincă mare de pâine, muiată în apă și înnobilată cu zahăr, iar după lecții – în drum spre casă – mă abăteam și pe la mama Jenea, ca să mă întăresc, să pot ajunge cu bine peste cele câteva ogrăzi până acasă. Clasele primare, pornitul, astfel mi s-a întipărit, dar și cu demolarea monumentului lui Stalin din fereastra școlii, monument pe care l-am descoperit apoi în iazul din centrul Sofiei. Mă rog, e mai puțin relevant îndrăgostitul meu de practicanta noastră în clasa a II-a…
După clasele primare am ajuns să învăț la curte (curtea boierului Ioan Hasnaș, întemeietorul), iar aici constatam două busturi în micul antreu din pragul ușii directorului – Lenin și Stalin. Nu știu a cui a fost inițiativa, dar, împreună cu prietenul meu din copilărie Grișa Zaharia (poreclit Bichir ), ne-am împărțit, la recreația mare, ceea ce aveam de mâncat cu clasicii marxism-leninismului: Grișa îl hrănea pe Lenin, eu pe Stalin… (Ori poate invers…) Directorul ne-a onorat cu o audiență specifică și ne-a explicat… că nu-i frumos cum i-am hrănit.
Din antreu o ușă mai ducea spre spațiul în care am învățat și în care, prin clasa a VII-a, am fost depistat de către Gheorghe Popovici, învățătorul de limbă și literatură, că scriu versuri. Atunci m-a invitat la cenaclul literar din școală, unde am înțeles mai limpede ce fac. Mi se părea că înțeleg… Și nu-i relevant (ori îmi pare?) că poezia ce o așterneam la lecție era o comandă a șase băieți, colegi de clasă, pentru o fată… Dar e relevant modul în care Gheorghe Popovici despletea lecția menită compunerii în câteva trepte provocatoare. Mai întâi scria pe tablă tema propusă (ori două să fi fost?). Apoi le da verde celor care vor să scrie pe temă liberă. Apoi – cu un verde aprins – îi binecuvânta pe cei care în acest timp s-ar încumeta la versuri – să le scrie. Cred că pe aici m-am… deșteptat: să fac/scriu ce-mi place, iar dintre cele trei variante alegeam să scriu versuri…
Peste ani s-a construit chiar în centru (apropo, cam pe locul unde a fost școala popii), conform unui proiect anume, noul edificiu al școlii medii, iar la curte s-a edificat Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă. Organizatorii Festivalului pro lectură FILIPIADA – Direcția Cultură, Tineret și Sport a Consiliului raional din Drochia și biblioteca raională, în colaborare cu administrația din Sofia și directoarea Svetlana Banaru – au decis să realizeze manifestarea de totalizare a ediției a VI-a a festivalului în ograda Muzeului Sofiei la 18 iunie 2026. În plină forfotă a BAC-ului…
Festivalul FILIPIADA este organizat în cadrul Programul Național LecturaCentral, campania Scriitorul la el acasă, inițiativă care apropie autorii de comunități. Despre rațiunea acestei formule festivaliere au vorbit la deschidere directoarele celor două biblioteci partenere Elena Pintilei, Eugenia Bejan, dar și vice președintele rationuluil Drochia Igor Jidraș. Evident, a vorbit și protagonistul…
O precizare cu durata desfășurării FILIPIADEI – de la 27 ianuarie până la 27 februarie: câte opt concursuri în fiecare ediție. Câte trei zile fiecărui concurs. Apoi trei luni și jumătate le-au fost necesare organizatorilor evenimentului ca să facă totalurile creației celor circa 400 de participanți din 9 raioane ale republicii, evidențiindu-i pe cei mai performanți, ca să fie onorați și apreciați după merit. Ministra Culturii Drochiei Cristina Țurcanu, tot ea moderatoarea vrednică a evenimentului, a menționat participanții mai activi și mai buni din raioanele Drochia, Edineț, Glodeni, Soroca, Sîngerei, Ocnița, Dondușeni, Ștefan Vodă și Nisporeni, invitând, segmentat, laureații în față (să-și primească aprecierile – diplomele). Între cele opt salbe de laureate omul de teatru Cristina Țurcanu a scos în față copii, tineri, vărstnici cu poezii recitate, cu cântece, cu scenete.
Un poet cu două festivaluri, încă util lecției festivaliere de lectură, cum ar reacționa, când e invitat acasă, la Sofia – la lecția deschisă? E foarte greu să fii poet… viu și să constați că opera ta a determinat atâta lume să se aventureze în aceste limbaje ale creativității și frumuseții, iar rezultatele au implicat echipa de profesori și bibliotecari a directoarei bibliotecii raionale Adelina Porcesco la evaluarea acestei munci. Participanții de 6 ani până la cei de aproape… vârsta mea s-au lăsat ademeniți în limbajele celor opt concursuri, iar cei mai virtuoși i-am admirat la Muzeul Sofiei – la curte. Aici unde am scris poezii, dar am și jucat în spectacole teatrale, am cântat în orchestra de estradă a școlii (acordeonul!), am jucat fotbal, am dansat, dar unde am avut norocul unei singure întâlniri cu scriitorii, zi care mi s-a părut atât de deosebită!… De aceea răspund doar într-un fel când sunt chemat și când constat că realmente sunt așteptat, iar întâlnirea e la jumătate de drum. Mă deplasez și eu, cu ceea ce am, spre unde-s așteptat, dar vin pe căile cărții spre mine și cei care… ce mai vor, suplimentar, dacă au cărțile mele?
Subtilitatea acestui suplimentar e necesar să o însușim, iar ceea ce înțelegem că e de făcut – scriitorul alături de părinți, bibliotecari, pedagogi – s-o facem: în formule cât mai atractive și mai provocatoare, mai creative și mai… acaparatoare.
Ce camerton omenesc al evenimentului s-a întâmplat la gura cuptorului din ograda Muzeului! Consătencile mele din formația folclorică Țărăncuțele au realizat un atelier de creație, inspirat de cea mai gustoasă poezie a mea, iar la sfârșitul evenimentului au adus o covată plină cu… plăcințele cu mărar. Greu mi-a fost, dar m-am limitat doar la o plăcintă – lume multă, flămândă (era orele câinilor lui Pavlov)… Apropo, durata evenimentului – convenisem cu Cristina Țurcanu să nu depășească două ore: plăcintele ne-a ajutat să ne ținem de… ceasornic.
Plăcințelele cu mărar au un fel de monument la Complexul Turistic Costești, în grădina literar-artistică Ograda lui Creangă. În vecinătatea bibliotecii sub cerul liber Sub căciula lui Guguță omul de afaceri Gheorghe Diaconu a ctitorit o Moară cu plăcinte și cuvinte: are și cuptor, și grătar… Vorbeam la încheierea ediției de anul acesta a FILIPIADEI (după ce am mâncat plăcinta) că ar fi de bine – pentru ademenirea copiilor și părinților la Muzeu – să înălțăm peste cuptor o moară, care să aibă un prag-scenă, unde he-heee! câte lucruri și proiecte frumoase cu ce drumuri spre Muzeu pot fi realizate!
Trofeul ediției a VI-a a Festivalului FILIPIADA s-a acordat Bibliotecii Publice Lidia Istrati din Sofia (directoare Olivia Bărbuță) în semn de recunoaștere a performanțelor remarcabile obținute de participanții săi, care au acumulat cele mai multe distincții și locuri premiante în cadrul acestei ediții a festivalului.
Iar Trofeul de Excelență a fost oferit Secției rationale de Cultură Sângerei (director Dionisie Cobîlaș). Bibliotecarele din Sângerei mobilizează și pregătesc tinerii participanți la acest festival online, dovedind că distanța nu diminuează implicarea.
…Am asigurat lumea dragă de la gura cuptorului că o să mai vreau să vin și la ediția a VII-a a FILIPIADEI și se poate întâmpla să vorbesc mai… miezos.
Comentarii