Recent, în incinta Bibliotecii Publice raionale „Iulian Filip” din or. Drochia, a avut loc un eveniment, pe cât de nostalgic, pe atât şi de emotiv. Colegii, prietenii, rudele, cunoscuţii regretatului Dumitru Popov, fost redactor-şef adjunct la ziarul local, s-au adunat să-i comernoreze amintirea, să-icitească din scrieri, să treacă în revistă multele lui activităţi. Pentru că, pe Iângă faptul, că Dumitru Popov a fost un talentat jurnalist, el a scris epigrame inspirate din actualitate, in care umorul şi satira se simţeau la ele acasă. Apoi a mai scris scenarii, a regizat şi a filmat scurtmetraje. După care a mânuit cu indemânare creionul şi a realizat sute de şarje, caricaturi, In care domina Iaconismul, inspiraţia şi, din nou, talentul. Plus la toate, Dumitru Popov a fost iniţiatorul, organizatorul şi realizatorul diverselor competiţii sportive, marşuri turistice, excursii, ieşiri cotidiene in sânul naturii, etc.
Cum trebuie să fie un om, cum se cade să-şi trăiască viaţa întru ca, peste ani, cei care 1-au cunoscut, care au trăit în preajmă, care au muncit alături, dar şi care 1-au ştiut la nivelul de „bună ziva”, ca pe parcursul a câtorva ore să vorbească, să dicute, să-şi amintească doar de el?
Astfel m-am tot intrebat în acele ore de revenire la Dumitru Popov. Nici atunci, dar nici acum nu am găsit răspunsul. Pentru că Dumitru Popov era unul dintre noi, acei din redactie. Era de-al nostru. De aceeaşi maslă. Precum fiecare din noi. işi iubea meseria, era devotat jurnalismului, era corect în profesie, se sacrifica ziarului. Astfel era el şi aşa eram şi noi, ceilalti colegi ai lui.
Atât că, la venirea noastră, a celorlalţi, pe el l-am găsit in redacţie, gata format. Pe noi, însă, el ne-a modelat, ne-a pus la cale, pe alocuri ne-a şi dojenit, •ne-a mustrat, încheind cu veşnica, în exclusivitate „popovistă’: sudalmă: „Azi şi mâlne!”
”Glia Droochiană” Nr. 14, 10 aprilie, 2015
Comentarii